O poveste despre Ea si Pantofii ei sport
Era
o zi de toamna cand a vazut-o prima oara, asa cum veam sa aflu mai tarziu. Desi cerul era plin de nori grei ce
aduceau a ploaie, pentru el parea ca rasarise soarele. I-a zambit atat de
frumos... Era Ea si avea sa-i fie alaturi toata viata de acum inainte. La fel cum
tenisii ei aveau sa-mi fie mie
alaturi toata viata, dupa ce i-am cunoscut. Cateva zile mi-au fost de ajuns sa imi dau seama ca avea
zeci de modele de pantofi sport de dama
pe care ii asorta cu atata usurinta tinutelor office sau casual. Era mereu in
miscare, la fel ca incaltamintea comoda si, din cate observam, de calitate, iar
asta o ajuta sa zboare la propriu.
Intr-o
zi, El, curios din fire, a intrebat-o:
-
De unde iti cumperi incaltamintea sport?
- De pe answear.ro, de regula. Au si pantofi sport barbatesti daca vrei sa
renunti la pantofii tai tot timpul eleganti si incomozi pentru cate drumuri ai
de facut zilnic.
O tot vedea, zi de zi, la birou. Avea un stil
aparte. Si picioare frumoase. Si-o imagina intr-una din zecile ei de perechi de
tenisi, stand pe jos ca o adevarata doamna, dimineata devreme, pregatindu-se de
o noua zi. Si ea, ca si El cand incerca sa o regaseasca in cele mai intime
momente ale ei, isi gasea probabil inspiratia pe pagina de Instagram a
answear.ro. Aici a gasit fotografia ce o definea, credea El, perfect:
Ii
placea sa porte blugi si parul prins in coada, aducand adesea cu o copila.
Rareori si-l desprindea si atunci capata un aer mai mult decat atragator. Radea
mereu cu pofta, mai ales cand, dupa cateva drumuri pe la clienti, banci si
cateva magazine de luat la rand pentru ciocolata amara pentru colega A de la
magazinul M (si doar de acolo!), paine de secara pentru colega C de la brutaria
V (si doar de acolo!), fructe proaspete pentru colega D de la piata P (si doar
de acolo!), gogosi calde pentru Ea de la patiseria lui preferata (si doar de
acolo!), El se intorcea schiopatand. Pana cand, intr-o zi, i-a facut o
surpriza. Era in pragul Craciunului. Si de fiecare data ne vom aduce aminte de
acest moment. A fost primul ei cadou si primul ei sarut. Ce a primit El? Pai…pe mine, o pereche de pantofi sport
barbatesti, de pe answear.ro, normal!
Si Ea
isi comandase tenisii ei preferati, o frumoasa pereche de Converse
ce mi-au devenit dragi inca de cand i-am vazut in cutie.
El a
inteles atunci ca era cazul sa inceapa sa adopte stilul ei casual in locul stilului lui
deja depasit de sarcinile cotidiene. Avea sa fie si El un tip activ ce avea
sa-si plimbe pantofii sport barbatesti pe asfaltul gri al strazilor din
Bucuresti. M-a scos din cutie, m-a privit indelung, m-a incaltat si de aici a
inceput povestea mea. Aveam sa cunosc
acum alti si alti pantofi sport ce se plimba si ei acolo unde ei, cei ce ne
poarta, ne duc cu sau fara voia noastra.
Mie imi place sa ma plimb. Imi place Bucurestiul si, alaturi de Ea si Pantofii ei sport, am inceput sa il descopar asa cum este el: pur, delicat, gol, suav, primitor, ademenitor. M-am plimbat pe marile bulevarde ticsite de oameni si de pantofii lor la primele ore ale diminetii, dar si atunci cand eram doar noi patru, dupa miezul noptii. M-am plimbat pe stradutele laturalnice ale cartierelor vechi, am simtit farmecul unui oras in continua schimbare, am vazut cum vechiul continua sa traiasca agatandu-se de nou, cum casele care plang uitate de trecerea anilor continua sa lupte dandu-le lor, oamenilor prea slabi prin natura lor, o lectie de viata. M-am plimbat prin arome si culori atat de diferite. Am simtit impreuna ce inseamna sa fii vrajit, sa traiesti in povesti, sa respiri viata. Viata miilor de suflete si a pantofilor lor ce adorm seara de seara in cutiile de chibrituri inaltate pe etaje, viata celor care isi lasa pantofii jerpeliti la intrare si se inchina inainte de culcare sperand ca maine va fi mai bine, viata celor care au imbatranit o data cu pantofii lor cu pielea roasa si cu zidurile pline de igrasie ale caselor ce le-au fost martore decenii la rand, viata celor care uita sa se mai descalte si care nu reusesc sa adoarma din cauza singuratatii care ii face sa butoneze toata noaptea telecomanda televizorului, singurul lor prieten, viata celor care petrec pana in zorii zilei ascultand muzica preferata si dansand in pantofii lor neobositi, viata celor care adorm cu capul pe umarul sufletului lor pereche in timp ce pantofii lor ii asteapta la usa, gata sa o ia din loc a doua zi, viata celor care abia acum au luat viata si care incep sa poarte pantofi de papusi, viata celor care renunta la viata sau pe care insasi viata ii paraseste lasandu-si pantofii singuri, viata celor care aleg sa mearga pe acelasi drum si isi jura credinta vesnica incaltati cu pantofii noi ce le vor fi de acum amintirea acelei zile, viata celor ce rad din orice de parca pantofii i-ar gandila in talpa, viata celor care stiu ca maine este o noua zi si isi pregatesc pantofii pentru alte si alte provocari, viata celor care stiu ce inseamna viata.
Mie imi place sa ma plimb. Imi place Bucurestiul si, alaturi de Ea si Pantofii ei sport, am inceput sa il descopar asa cum este el: pur, delicat, gol, suav, primitor, ademenitor. M-am plimbat pe marile bulevarde ticsite de oameni si de pantofii lor la primele ore ale diminetii, dar si atunci cand eram doar noi patru, dupa miezul noptii. M-am plimbat pe stradutele laturalnice ale cartierelor vechi, am simtit farmecul unui oras in continua schimbare, am vazut cum vechiul continua sa traiasca agatandu-se de nou, cum casele care plang uitate de trecerea anilor continua sa lupte dandu-le lor, oamenilor prea slabi prin natura lor, o lectie de viata. M-am plimbat prin arome si culori atat de diferite. Am simtit impreuna ce inseamna sa fii vrajit, sa traiesti in povesti, sa respiri viata. Viata miilor de suflete si a pantofilor lor ce adorm seara de seara in cutiile de chibrituri inaltate pe etaje, viata celor care isi lasa pantofii jerpeliti la intrare si se inchina inainte de culcare sperand ca maine va fi mai bine, viata celor care au imbatranit o data cu pantofii lor cu pielea roasa si cu zidurile pline de igrasie ale caselor ce le-au fost martore decenii la rand, viata celor care uita sa se mai descalte si care nu reusesc sa adoarma din cauza singuratatii care ii face sa butoneze toata noaptea telecomanda televizorului, singurul lor prieten, viata celor care petrec pana in zorii zilei ascultand muzica preferata si dansand in pantofii lor neobositi, viata celor care adorm cu capul pe umarul sufletului lor pereche in timp ce pantofii lor ii asteapta la usa, gata sa o ia din loc a doua zi, viata celor care abia acum au luat viata si care incep sa poarte pantofi de papusi, viata celor care renunta la viata sau pe care insasi viata ii paraseste lasandu-si pantofii singuri, viata celor care aleg sa mearga pe acelasi drum si isi jura credinta vesnica incaltati cu pantofii noi ce le vor fi de acum amintirea acelei zile, viata celor ce rad din orice de parca pantofii i-ar gandila in talpa, viata celor care stiu ca maine este o noua zi si isi pregatesc pantofii pentru alte si alte provocari, viata celor care stiu ce inseamna viata.
Am
invatat sa traiesc prin El, prin Ea si Pantofii ei sport. Avem atat de multe
momente unice. Iar dintre toate momentele petrecute cu Ea si Pantofii ei sport,
cel mai mult imi plac cele petrecute pe balcon. Stam zeci de minute privind
cerul, in timp ce ei beau cafea si palavragesc de-ale lor. Privim oamenii si
incercam sa ne imaginam povestea lor si a pantofilor lor…
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016
si este un indemn pentru toti cei care se plang ca nu merg pe jos pentru ca nu
au incaltaminte comoda, pentru toti cei care dupa o zi de munca se retrag in
casele lor cu amintiri prafuite: viata este afara!
Comentarii
Trimiteți un comentariu