Sanatate de la Sano Vita

Bunica

Astazi am sa va povestesc o experienta mai putin placuta a vietii mele...

Am "aterizat" in Bucuresti acum mai bine de 22 de ani, de undeva din nordul tarii, dintr-un mic oras de provincie situat la 400 de km de Capitala. 

La fel ca majoritatea celor care cititi articolul acesta, imi iubeam nespus bunicii; ei reprezentau pentru mine frumusetea si aventura vacantelor copilariei, iar mama ma ducea la ei "la tara" in prima zi de vacanta si ma lua inapoi "la oras" in ultima. Intre aceste momente curtea, gradina si dealurile de la bunici erau ale mele si ale fratelui meu - va imaginati, doi frati, impreuna, la bunici in toate vacantele... Era normal ca odata cu scoala sa inceapa si dorul de bunicii pe care abia asteptam sa ii revedem in vacanta urmatoare.

Vorbesc la timpul trecut de bunicii mei pentru ca nu mai sunt printre noi. I-am pierdut pe rand - prima data bunica, in 2010 si oricat am incercat sa aflu cauza pentru care  dezvoltase un cancer gastric nu am reusit la acel moment trist din iunie 2008 cand am aflat cu totii. Tot ce ne-au spus doctorii era ca avea cancer in stadiul III si atat. Speranta de viata in cazul unui cancer gastric era de 5 ani, dar pentru ca bunica era in stadiu avansat, cifra se diminua considerabil.

Am fost cu ea la toti medicii din Romania si la toate bisericile - ulterior mi-am pierdut increderea si in medici si in preoti, dar asta e alta poveste. A murit in primavara lui 2010, dupa vreo 3 operatii si nenumarate drumuri la Bucuresti, lasandu-l singur pe bunicul, omul alaturi de care traise mai bine de 54 de ani, impreuna, la bine si la rau. 

In momentul acela am simtit ca am pierdut prima lupta cu destinul - chiar dorisem din suflet ca bunica sa nu plece si facusem tot posibilul sa incerc sa o tin in viata, apeland la orice ajutor medical sau duhovnicesc, iar atunci cand, retrospectiv privind, nu mai ramasese nicio speranta pentru ea, tot incercam sa o implor macar sa se agate de viata...

Nu mai putea, din pacate. A murit la mai putin de 74 de ani, pe 31 mai. Am avut atunci un si mai mare sentiment de regret - poate vi se va parea ciudat sau nu, dar in afara de faptul ca simteam ca imi cazuse cerul in cap si imi venea sa intru in pamant cand il vedeam pe bunicul plangand, am ramas cu o obsesie in minte - nici macar nu a mai trait o zi ca sa apuce si ea vara acelui an - a murit in ultima zi de primvara. In ecuatia vietii nu are absolut nicio importanta, dar pentru mine, de atunci incoace, a avut. 

Povestea si mai trista abia acum urmeaza sa v-o spun... 

Bunicul

Intrucat bunicul isi dorea sa o urmeze ("nu mai vreau decat sa mor!") m-am decis sa nu il las singur cu aceste ganduri negre. Am facut ceva despre care unii au spus ca a fost un sacrificiu, altii ca a fost o jertfa; mie mi s-a parut doar ca am incercat sa fac tot posibilul pentru ca sa imi tin bunicul in viata.

Am decis, intrucat locuiam in Bucuresti si nu puteam sa plec decat la sfarsit de saptamana, sa fac drumul acesta, Bucuresti - satul bunicilor, in fiecare weekend. Sambata dimineata rupeam soseaua (la propriu), dus, 450 de km, duminica seara rupeam soseaua (la propriu), intors, aceeasi 450 de km. Am facut drumul acesta (absolut fara nicio exceptie, pauza sau concediu, indiferent de vreme sau alte situatii) doi ani de zile. 

Ajungeam sambata la amiaza si discutam despre toate subiectele posibile - cine ce a mai facut prin sat, desi nu intelegeam prea bine personajele (de unde sa-i fi stiut eu pe toti "ai lu' Gheorghe" sau "ai lu' Ion" despre care imi povestea bunicul?). Aflam totul despre cum creste porumbul, despre cum nu a mai plouat de marti sau de miercurea de acum doua saptamani, despre ce alta unealta si-a mai luat de la magazinul din sat si tot asa. In acelasi timp, eu ii povesteam intamplari din politica bucuresteana - de ce cutare sef de partid nu a vrut sa faca alianta cu nu stiu ce partid, de ce liberalii s-au aliat cu socialistii sau de ce nu a reusit guvernul sa taie pensiile - grozav ii mai placeau! Probabil ca avea si el subiect de discutie cu consatenii, ca doar, deh, avea nepot la Bucuresti! 

Dupa ce plecam, in timpul saptamanii il sunam in fiecare zi - "ce mai faci, tataie?". Imi povestea de toate si continuam sa discutam toate intamplarile din politica romaneasca sau de pe ulita satului. Il sunam uneori si de 5-6 ori pe seara, in special atunci cand jucau cei de la Dinamo - "tataie, ai vazut ce gol au dat?" sau "tataie, ce sa-i faci, atata au putut in repriza asta; hai ca poate ii egalam dupa pauza!". Nu mai vorbesc de serile in care il sunam sa il anunt ca "pe Pro TV e un film bun" si apoi vorbeam cu el despre actiunea filmului in fiecare pauza publicitara! 

Deznodamantul

Dupa doi ani de sacrificii si de rupt soselele patriei cu "celebra" mea Astra GTC de culoare rosie, a venit si fatidicul anunt. Intr-o zi de marti, in februarie 2012, m-a sunat mama - "vezi ca l-am dus pe bunicu' la spital; s-a ingalbenit deodata la fata si nu se stie inca ce are".

Atat m-am gandit - sa nu fie cancer din nou!

Era, din pacate... Facuse un icter mecanic de la o tumora care evoluase incet, tacut, la pancreas. Cancerul la pancreas da semne abia cand bolnavul mai are 6 luni de trait, desi traiesti cu tumora, fara sa stii, si cate 10 ani. 

L-am adus la Bucuresti. Nu se mai punea problema operatiei la 80 de ani ai sai. I-au pus un stent care m-a costat 1000 de Euro (titan, rezistent, perfect pentru...cele 6 luni pe care le mai avea de trait). Am preferat sa ii puna stent din titan si nu din plastic pentru ca cele din plastic se infundau si trebuiau sa fie curatate la fiecare 5-6 luni, iar eu aveam din nou, inconstient, in cap faptul ca bunicul avea sa se faca bine si ca va trai inca ani de zile de atunci inainte...

A murit pe 29 iulie 2012, dupa ce din februarie m-am mutat efectiv la tara, la el. Nu am mai reusit insa sa il fac bine...

Ganduri...

Dupa moartea bunicului am mai stat inca 4 luni la tara. Vedeti voi, nu puteam sa ii las ultima lui recolta pe camp - am cules in vara si toamna aceea tot ce era in gradina, am facut totul asa cum ar fi facut bunicul, am urcat porumbul in podul casei, am hranit in continuare gainile, porcul si cainele care incerca acum sa se adapteze noului "stapan", dand din coada atunci cand ii puneam mancare si apa.

Am avut, in cele patru luni, timp de reflectie printre gandurile negre si regretele ca indiferent ce sacrificii facusem si indiferent cat imi iubisem bunicul, acesta "a ales" sa plece dupa bunica. Ma consolam insa cu gandul ca asta isi dorise, sa o reintalneasca - dorinta i se indeplinise... 

Ma intriga un gand - de ce amandoi, unul dupa altul? Ce anume declansase aceasta boala necrutatoare si cum ar fi putut fi ea prevenita? 

Am cautat sa aflu, de unul singur, ce anume declanseaza cancerul gastric si pe cel de pancreas. M-a ajutat, ce-i drept, nu numai Google ci si o carte pe care mi-a adus-o un preot, vazandu-ma ca sunt atat de mahnit si caut raspunsuri in toate partile. Cartea se numea "Nu hrani cancerul" si era scrisa de un reputat doctor care promoveaza in primul rand nutritia naturista ca si preventie la orice fel de boala. In conceptia lui, stilul de viata si de alimentatie erau principalii factori declansatori ai acestei boli. Opinia sa am regasit-o la multi alti autori si se pare ca exista un acord al opiniilor din lumea medicala referitoare la acest aspect - esti ceea ce mananci! 

Am aflat astfel ca cele mai multe forme de cancer se instaleaza din cauza alimentatiei, avand ca principali factori declansatori zaharul rafinat sau dublu rafinat (si ce se mai bucurau bunicii cand cumparau zaharul alb dublu rafinat, cu gandul ca e de calitate superioara!), grasimile animale (si cum mai tineau bunicii la borcane, in untura, carnea de porc peste iarna!), uleiurile procesate si dublu rafinate (nu mai vorbesc aici cat ulei de acest tip consumasera bunicii la viata lor) si orice produs procesat de panificatie si patiserie, de la paine alba si pana la dulciuri. 

Am invatat astfel ca in cazul produselor alimentare procesarea nu numai ca distruge orice urma de nutrient ci "reuseste" sa si favorizeze aparitia unor factori declansatori cancerigeni.

Adoptati un stil de viata sanatos!

Este tot ce va pot spune! Nu e suficient doar sa mergeti la sala ci, mult mai important, sa aveti grija la ce mancati. La drept vorbind, bunicii trebaluiau de cand se stiau prin curtea gospodariei si nu aveau o conditie fizica cu nimic inferioara unei persoane de aceeasi varsta de la oras care alearga "pe banda" sau in parc in week-end, daca ajung sa o faca!

Vedeti voi, la tara miscarea e la ordinea zilei iar bicepsii bunicului, facuti cu harletul sau toporul in mana, la treburile zilnice, sau cu sacii de porumb pe care ii urca in pod, ma faceau oricand de rusine, desi "trageam de fiare" de doua-trei ori pe saptamana - explicatia declansarii cancerului in randul populatiei care traieste la sate este de fapt alimentatia si nu sedentarismul iar aceasta este ordinea in care trebuie judecate schimbarile care trebuiesc adoptate la fiecare dintre voi in ceea ce priveste insanatosirea stilului de viata.

Carnea pastrata in untura nu doar ca ingrasa ci favorizeaza aparitia cancerului, la fel de mult ca orice alta grasime animala; folosirea fainilor si zaharului procesat, ingrediente cu care se fac in mod obisnuit celebrii cozonaci sau prajiturile "de casa", cumpararea de produse de patiserie pline de E-uri, nu fac decat sa favorizeze declansarea anumitor boli, intre care, la loc "de cinste", cancerul, in toate formele lui.

Mancati sanatos! 

Secretul preventiei factorilor declansatori ai cancerului sta in alimentatia cat mai naturala cu putinta. Tineti mine - neprelucrat si neprocesat inseamna sanatos! 

Da, stiu ce o sa spuneti - alimentatia naturala costa mai mult. Nu neaparat! Incercati sa comparati un pic preturile de pe unul din site-urile de referinta din domeniu, Sano Vita, cu preturile din orice supermarket, la produse similare. 

V-ati lamurit?

Cateva sfaturi de ordin general pe care vi le ofera cineva care si-a pierdut bunicii din cauza alimentatiei nesanatoase si care a studiat aproape cat un medic pentru a afla cauzele ar fi urmatoarele:

Renuntati la zahar pe cat posibil sau, daca nu puteti sa renuntati definitiv la el, folositi zahar brut, din trestie, care nu contine coloranti sau aditivi alimentari si care este realizat prin pastrarea melasei din trestia de zahar si nu prin prelucrarea ei. Il gasiti la Sano Vita, la doar 7,78 lei. Da, e un pic mai mult decat zaharul alb, rafinat, dar ganditi-va ca va cumparati sanatate cu cei 3 lei pe care ii dati in plus. Face cat o viata de om, credeti-ma...

Renuntati la faina procesata; faina alba nu este recomandata de catre specialisti ci doar de catre Jamila si prietenele care gatesc zilnic in bucatarie - da, stiu, cornuletele alea trebuie sa fie aspectuoase si albe, dar daca ai sti ca practic iti subrezesti incetul cu incetul sanatatea, parca nu mai e atat de important aspectul ci gustul si calitatea alimentului in sine. De aceea, cumparati doar faina integrala sau produse care contin acest ingredient.
Vreti sa rontaiti ceva intre mese? Va recomand niste covrigei cu tarate si chimen, foarte sanatosi si ai caror ingrediente provin din culturi nemodificate genetic.

Renuntati la uleiul procesat, rafinat si dublu rafinat - gasiti pe site-ul Sano Vita ulei prelucrat prin presare la rece, fara conservanti sau substante chimice. E sanatos si combate si colesterolul! Da, cu ulei de floarea soarelui poti face asta, atata timp cat nu e rafinat...

Nu pot include toate sfaturile intr-un singur articol asa ca ma voi opri aici cu recomandarile de baza in ceea ce priveste alimentatia sanatoasa - faceti-va insa timp si intrati pe site-ul Sano Vita; gasiti acolo tot felul de produse care va vor ajuta sa va hraniti sanatos si in plus veti gasi si o categorie de oferte speciale. Nu stiti niciodata ce inspiratie veti avea apoi in bucatarie!

Post Scriptum

Era sa uit - incercati sa nu mai cumparati copiilor tot felul de produse procesate, pline de chimicale si de zahar alb. Un pahar de Cola contine 8 lingurite de zahar - incercati sa faceti un calcul si sa vedeti cam cat zahar introduce un copil in organismul lui daca pe langa acel pahar (care nu e niciodata numai unul singur!) il mai hraniti si cu produsele de patiserie, nelipsite din orice casa, cumparate in fuga de la hypermarket.

Inchei aici dar promit sa revin cat de curand si cu alte articole pentru adoptarea unui stil de viata sanatos. 

Sa ne-auzim cu bine si cu sanatate!

Acest articol a fost scris pentru proba Sano Vita din cadrul competitiei Super-Blog 2016 si, oricat de incredibil sau trist ar parea pentru unii dintre cititori, contine doar intamplari reale. Din pacate...